Mi-am crescut fiul singură: soțul meu ne-a părăsit înainte ca copilul să împlinească trei ani. Când Luca avea 22 de ani, a cunoscut o fată care a rămas însărcinată, așa că s-au căsătorit. Nouă luni mai târziu, s-a născut un copil minune.
Fiul și soția sa, Maja, locuiesc cu bunica lui, care are un caracter foarte dificil din cauza vârstei sale. Bunica lui Maja se ceartă adesea cu tinerii pentru că bebelușul plânge tot timpul, iar nepoata ei nu ține întotdeauna casa în ordine pentru că are grijă de un copil mic. O înțeleg, am trecut și eu prin asta.
Fiul meu și Maja au început să se certe des pentru că Luke are probleme cu slujba lui – lucrează într-un loc pentru cel mult trei luni.„Mamă, nu e vina mea că nu sunt apreciat la serviciu. Șeful spune că întârzii des. La urma urmei, transportul este slab, dacă aș fi avut o mașină nu aș fi întârziat”, se scuză fiul. Este un leneș, la fel ca tatăl său. Abia a terminat școala și nici măcar nu a încercat să meargă la universitate. Nora mea, pe de altă parte, o fată muncitoare. Când copilul a împlinit un an, ea și-a găsit un loc de muncă la distanță pentru a câștiga măcar ceva.
Recent, fiul meu vine des la mine acasă și rămâne peste noapte. A spus că Maja pune presiune pe el să se mute departe de bunica lui. „Mamă, de ce să închiriem un apartament? Vom pierde doar bani. De ce nu faci un credit ipotecar pentru noi? Îl vom plăti noi, nu vei pierde nimic. Doar că nu avem mijloacele necesare pentru a lua un împrumut în acest moment”, a – l-a implorat fiul meu.
Mi-am dat seama că, dacă nu se vor muta și nu vor trăi pe cont propriu, probabil că vor divorța pentru că nu vor putea găsi un limbaj comun. În plus, mai este și bunica care se ceartă mereu cu ei în legătură cu copilul…. Le-am propus să locuiască cu mine, dar fiul meu nu a fost de acord. Nu știu dacă să accept să iau împrumutul sau nu. La urma urmei, sunt conștient că fiul meu este un leneș, își va pierde din nou slujba și va trebui să plătesc eu împrumutul….
