„Ca și astăzi, îmi amintesc de una dintre zilele mele de naștere când nimeni nu m-a sunat cu vreo urare. Mi-a părut atât de rău și, când m-am uitat pe fereastră cu nostalgie, l-am văzut brusc pe fiul meu, al cărui zâmbet nu i se ștergea niciodată de pe față.
Dar m-am bucurat să îl văd! În loc să-mi ureze succes, era ca și cum nu mi-ar fi cerut niciodată un împrumut pentru o cheltuială bruscă, care s-a dovedit a fi următorul său capriciu.
În cele din urmă, am observat că mi se pare că valoarea vieții noastre scade doar cu numărul de zerouri din contul bancar. Am decis să iau măsuri drastice și să mă întorc la familia care mă folosea de ani de zile. „.
Familia mea m-a tratat ca pe un purceluș de bancă
Familia mea m-a tratat ca pe un purceluș de bancă ani de zile. Eram disponibilă la fiecare apel, de fiecare dată când cei dragi mie aveau nevoie să împrumute bani. Dar când venea vorba de plata datoriilor, de obicei deveneam invizibilă și trebuia să cer împrumutul înapoi. Iubiții mei mă vizitau doar atunci când voiau să folosească „dorobku”.
Crăciunul – fie că a fost Crăciunul sau Paștele – în loc să fie un moment de bucurie, a fost un moment de lacrimi pentru mine. În timp ce copiii și nepoții mei sărbătoreau la masa comună, eu eram singură ca un deget, iar inima îmi exploda de disperare. La fel a fost și cu multe alte ocazii.
Ca și astăzi, îmi amintesc una dintre zilele mele de naștere când nimeni nu m-a sunat cu urări. Mi-a părut atât de rău și când m-am uitat pe fereastră cu nostalgie, l-am văzut deodată pe fiul meu, al cărui zâmbet nu i se ștergea de pe față. Dar m-am bucurat să îl văd! În loc să-mi ureze succes, era ca și cum nu mi-ar fi cerut niciodată un împrumut pentru o cheltuială bruscă, care s-a dovedit a fi următorul său capriciu.
Am decis să mă joc
În cele din urmă mi-am dat seama că mi se pare că valoarea vieții noastre scade doar odată cu numărul de zerouri din contul bancar. Am decis să iau măsuri drastice și să mă joc înapoi într-o familie care se folosea de mine de ani de zile. Am decis să fac un pas radical – m-am dăruit unei pensiuni. Poate că pentru unii aceasta este o expresie a disperării, dar pentru mine această decizie a fost una binevenită. În sfârșit, am o siguranță și o grijă pe care nu le-am primit niciodată de la propria mea familie.
Dar acesta nu este sfârșitul răzbunării mele! Am scris un testament care nu i-a implicat pe cei dragi. A fost o decizie la care m-am gândit bine și pe care am luat-o în deplină cunoștință de cauză. Banii mei, care au fost foarte râvniți de întreaga familie, sunt acum donați unor cauze care sunt foarte importante pentru mine. Îmi doresc să poată face ceva bun, așa că m-am înscris în organizațiile caritabile.
Sper că experiențele mele vor deveni un avertisment pentru alții care se lasă exploatați. Sau poate că cineva va găsi curajul în povestea mea pentru a-și face viața mai bună!