Am fost invitat recent la o petrecere aniversară și am decis să cumpăr un buchet pentru prietena mea, pe lângă cadoul principal. Ieșeam din magazin când am văzut un băiețel care s-a uitat la mine cu ochi triști, apoi la buchet și apoi mi-a spus: „Lele, poți să-mi vinzi buchetul ca să i-l dau mamei, îți dau bani, să nu crezi că sunt un cerșetor”, a spus băiatul.
M-am uitat la băiat și mi s-a strâns inima, l-am întrebat unde sunt părinții lui și el mi-a spus că o are doar pe mama lui și că este în spital. I-am înmânat buchetul înapoi fără să mă gândesc, i-am urat mamei lui numai bine, a vrut să-mi dea bănuții pe care îi ținea atât de strâns în mână, dar am refuzat, spunându-i să cumpere ceva pentru mama lui.
Pentru mine, acest buchet nu însemna nimic, dar pentru acest copil, era speranța care o va ajuta pe mama lui să se pună pe picioare. Trecătorii râdeau de mine, mă înjurau, spuneau că din cauza oamenilor ca mine copiii străzii devin nepoliticoși și cer bani, dar mie nu-mi părea rău pentru ei.
Într-o zi mă duceam la serviciu și două femei vorbeau, iar eu am înțeles din conversația lor. Mi-am dat seama că era mama acelui băiat, își revenise deja și în conversație spunea că dacă ar exista mai multe femei ca ea, lumea ar fi un loc mai bun.
Aceste cuvinte m-au încălzit și mi-am dat seama că miracolele chiar se întâmplă dacă crezi în ele. Băiatul a crezut că buchetul o va salva pe mama sa și i l-a dăruit cu credință în suflet, iar mama a crezut în fiul ei grijuliu și și-a revenit.