În ultima vreme, viața mea a fost un vârtej de emoții, în principal din cauza apelurilor constante ale fiicelor mele din ultima lună. Deși inițial decisesem să nu mă întorc acasă anul acesta pentru a economisi bani, cererile lor de împărțire imediată a moștenirii m-au făcut să mă răzgândesc.
Acum 6 ani, m-am mutat în străinătate după ce fiica mea cea mare s-a căsătorit. Ea și soțul ei s-au mutat în casa mea. Fiica mea mai mică, care la acea vreme studia în alt oraș și locuia cu prietenul ei, absolvise recent universitatea și intenționa, de asemenea, să se mute în casa mea.
La început, am crezut că aceasta este o opțiune ideală, având în vedere dimensiunea uriașă a casei mele, dar fiica mea mai mare a fost împotriva ideii, nevrând să împartă ceea ce „deținea” cu un cuplu necăsătorit.
După o lună de plângeri incesante, m-am întors acasă. Inițial plănuisem să economisesc suficienți bani pentru a cumpăra apartamente pentru ambele fiice și abia apoi să mă întorc la o viață liniștită în casa mea. La sosire, am fost imediat bombardat cu plângeri, care au arătat clar că coabitarea nu este posibilă. În prezent, îmi pot permite un singur apartament.
M-am oferit să cumpăr un apartament pentru fiica mea mai mare, permițându-i fiicei mele mai mici să rămână în casă, dar cu un plan de a cumpăra un alt apartament mai târziu. Cu toate acestea, chiar și această decizie a întâmpinat rezistență. Fiica cea mică a insistat ca primul apartament să fie al ei, deoarece cea mare locuia în casa mea de mulți ani. Dar fiica cea mare a decis să nu cedeze.
Fiicele mele au sugerat să vindem casa pentru a cumpăra două apartamente, o opțiune care m-ar lăsa fără adăpost în țara mea natală. Această dilemă m-a pus într-o situație dificilă: sunt rupt între bunăstarea fiicelor mele și propriul meu viitor. Ce ar trebui să fac acum, pentru a nu provoca noi conflicte în mica mea familie, cândva liniștită?