După pensionare, mi-am dat seama că merit o viață mai bună. În ciuda convingerii copiilor și a soțului meu, nu mă voi întoarce la cum erau lucrurile.

Telefonul meu cânta din nou o melodie familiară, semnalând un apel de la copiii mei. Nu aveam nicio dorință să răspund: le știam deja argumentele. Mă îndemnau să mă împac cu bărbatul cu care trăisem timp de 40 de ani. Nu puteau înțelege decizia mea.

La vârsta de 60 de ani, mi-am dat seama că poate meritam ceva mai bun. Așteptam cu nerăbdare să mă pensionez, visând la libertatea pe care mi-ar fi adus-o de la munca zilnică. Dar problemele de sănătate, cum ar fi durerile de spate și de genunchi, mă țineau adesea la pat, făcându-mi greu să mă ridic.

Cu toate acestea, soțul meu, care era pensionar de trei ani, părea să ignore nevoia mea de odihnă. Îmi cerea micul dejun imediat ce se trezea și își petrecea zilele lenevind, dictându-mi treburile casnice și criticându-mi felul în care găteam. În încercarea de a-mi distrage atenția, am vizitat-o pe fiica mea, apoi pe fiul meu și chiar prieteni vechi.

Orice pentru a scăpa de criticile constante de acasă. În cele din urmă, m-am mutat la casa noastră de vară, bucurându-mă de liniște și independență. Acolo m-am cufundat în hobby-uri precum tricotatul și grădinăritul, bucurându-mă de singurătatea mea.

Copiii mei, însă, au fost nedumeriți de decizia mea. Ei, împreună cu soțul meu, care și-a dat brusc seama de rolul său de tată, au încercat să mă convingă să mă întorc și să mă simt vinovată. Dar pentru mine, acest om care se certa cu televizorul și mă umilea nu mai era persoana pe care o știam.

Nu puteam să-mi sacrific demnitatea și fericirea pentru o relație care își pierduse esența. Copiii mei mi-au spus că a fost greșit să plec, dar eu știam că am tot dreptul să-mi trăiesc viața în termenii mei. Credeți că am făcut alegerea corectă?

Related Posts