“Nu am ținut legătura cu fratele meu de ani de zile. Acest lucru nu s-a întâmplat fără un motiv. Philip știa cum să îi manipuleze pe părinții noștri – atunci când aceștia nu erau de acord cu ceva, el se înfuria, țipa și provoca o ceartă! Cu toate acestea, punctul culminant a venit după moartea tatălui nostru. Ce a făcut el mă depășește și astăzi. Și acum, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, am primit o invitație de la el la o nuntă. Dacă mă duc, mă voi simți ca un ipocrit. Cum să refuz politicos?”
Părinții mei l-au favorizat pe fratele meu
Părinții mei l-au favorizat pe fratele meu, care era cu cinci ani mai mic, încă din copilărie. Mi-e greu să spun de ce, dar dragul meu frățior a fost capabil să manipuleze oamenii și să-i vrăjească de la o vârstă fragedă.
Nu am primit nimic pe gratis – a trebuit să câștig totul singur. Am intrat la universitate cu normă întreagă, iar după cursuri încă lucram pentru a mă întreține. Nu le-am cerut niciodată bani părinților mei pentru că era un punct de onoare pentru mine.
Iar fratele meu mai mic era opusul. Nu era reticent să își întindă părinții pentru bani și cheltuieli inutile. Philip este un gadgeteer, așa că îi plăcea să aibă jachete sau haine de marcă, dar și o mașină de lux! Toate capriciile lui erau plătite de părinții noștri, pentru că, la urma urmei, „Filipek are nevoie”.
Philip nu a intrat la o universitate cu normă întreagă, iar părinții săi, fără să clipească, au fost de acord să îi plătească studiile part-time! În plus, tot venea cu afaceri bolnave pe cont propriu, numai că nu avea bani pentru nimic, așa că părinții lui au luat împrumuturi pentru afacerile lui fără să ezite! El nu i-a ajutat niciodată să le plătească înapoi! Când o altă afacere a dat faliment și marea lui carieră a eșuat din nou, părinții lui au ridicat din umeri, văzând cât de crudă este lumea asta.
Am încercat să le arăt părinților mei că îl tratau prea blând, dar nu a ajutat! Philip știa cum să-i manipuleze pe părinții noștri – atunci când aceștia nu erau de acord cu ceva, el se enerva, țipa și începea o încăierare! Putea arunca farfurii sau pahare dacă părinții îi refuzau ceva! Prin urmare, de dragul liniștii sufletești, ei au fost de acord cu toate cererile lui. În plus, nu vedeau nimic rău într-un astfel de comportament!
Apogeul a venit după decesul tatălui său.
Ecartamentul s-a schimbat după moartea tatălui nostru. Eu și mama am organizat și finanțat înmormântarea, fratele meu nu a contribuit cu nimic, dar asta a fost nimic.
Trupul tatălui nostru nu se răcise încă, iar fratele meu a cerut imediat împărțirea averii! Mama noastră locuia încă în mica noastră casă de familie, așa că nu-mi puteam imagina cum am putea să o evacuăm. Fratele meu mai mic, însă, a fost categoric – a revendicat imediat moștenirea tatălui său. Philip nu dorea să facă niciun compromis!
Am consultat un avocat și, din păcate, acesta nu a avut vești bune – fratele meu mai mic era îndreptățit să revendice moștenirea. Așa că nu mai aveam nicio scăpare – am scos casa la vânzare și am obținut niște bani de câine pentru ea. Mama mea s-a mutat într-o mică locuință pentru că nu avea bani pentru nimic altceva după ce a vândut casa și a plătit moștenirea. Biata mea mamă a fost dezrădăcinată din casa în care locuia cu tatăl meu și cu care trăise cele mai frumoase momente din viața ei. Fratele meu, însă, nu a văzut nimic rău în asta.
Am încetat să mai iau legătura cu fratele meu
În cele din urmă, nu am mai putut suporta! I-am spus frățiorului meu ce părere am despre el! I-am spus că era fără inimă, fără suflet și că nu avea deloc empatie! Fratele meu s-a supărat foarte tare și a întors pisica pe dos că toată nefericirea care i se întâmplă lui este din cauza mea! El susținea că este din cauză că eu nu îl plac și că îi doresc răul!
Pe deasupra, a avut tupeul să spună că eu sunt cea care îi pune pe părinții noștri împotriva lui! Nu-mi venea să cred cum a putut să mintă așa! Doar pentru că am deschis ochii părinților noștri nu înseamnă că i-am dorit răul! Cum de tocmai a avut curajul să vorbească despre fapte care îl incomodau! Ne-am despărțit într-o mare ceartă și de atunci nu am mai luat legătura cu el. Această situație a durat timp de 3 ani.
Brusc, fratele meu, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, m-a invitat la nunta și recepția lui! Nici măcar nu o cunosc pe femeia care îi va deveni soție. Am primit invitația prin poștă, dar frățiorul meu a avut totuși îndrăzneala să îmi trimită un SMS prin care îmi cerea să îmi confirm rapid participarea. Nu pot să cred că, după atâta timp, încă mai are tupeul să mă invite la nunta lui. Dacă voi merge, mă voi simți ca un ipocrit. Cum să refuz politicos?
