Varya și-a netezit rochia pe șolduri în fața oglinzii, și-a aplicat ruj roz pe buze, apoi și-a bătut o buclă săltăreață. Făcu câțiva pași înapoi și se privi meticulos. „Bine!” A zâmbit mulțumită la reflexia ei.
Soțul ei a apărut în ușa holului, sprijinindu-și umărul de montant.- Wow! Unde ești îmbrăcată așa?
– La muncă. Ești geloasă? – Varya și-a rotunjit ochii deja mari, frumos aliniați.
– Bineînțeles că sunt geloasă. Să te iau în mașină? O să te strivească în microbuz, – s-a oferit Sasha cu ușurință.
– Rămâi acasă. Unde te duci cu un ghips? – Varya și-a închis fermoarul hainei matlasate de culoare deschisă, și-a ajustat eșarfa în jurul gâtului, ridicând-o sub bărbie pentru a se încălzi.
– Am plecat. – Dar s-a oprit în fața ușii.
– Oh, da, am uitat complet. Voi întârzia. Nina se mărită. Avem un fel de petrecere a burlăcițelor. Vom merge la o cafenea pentru o vreme. Nu-ți face griji în privința asta.
– Stai, poate ar trebui să te iau până la urmă. – Sasha și-a luat umărul de pe tocul ușii.
– Nu o face. – Varya și-a întins buzele într-un tub, a plesnit aerul în fața ei și a părăsit apartamentul.
Sasha s-a dus la fereastră și a așteptat ca Varya să apară jos.
– De câte ori i-am spus să își ia permisul. Acum ai putea merge la serviciu cu mașina în loc să te înghesui într-un microbuz aglomerat”, a spus el cu voce tare, uitându-se la Varya care mergea grăbită prin curte, ca și cum l-ar fi auzit.
În cafenea se auzea muzică. Șase femei stăteau la mese glisante, beau cocktailuri și vorbeau despre incidente amuzante de la nunțile lor, râzând zgomotos și contagios. Deodată, un chelner cu o tavă a venit și a pus o sticlă de vin scump în fața Varyei.
– Asta ți-a fost dată de omul de la masa alăturată. Să-l deschid? – Chelnerul s-a aplecat în față, serviabil.
Varya a întors capul și s-a uitat la omul generos. El a dat din cap și i-a zâmbit. Inima ei a sărit brusc o bătaie și a bătut în ritmul muzicii. Fața ei s-a înroșit de căldură și zâmbetul i-a căzut de pe buze ca zăpada de pe un vârf de munte – rapid și inexorabil.
Îl recunoscuse. Cum ar putea uita? Pavel era cel mai chipeș băiat din institut, în ultimul an. Fetele nu-i dădeau pace. Înainte de sesiunea de vară, a picat un test. S-a așezat pe scara largă de fontă dintre etaje și a plâns. Primul examen este deja peste două zile, iar fără o notă în carnet că toate creditele sunt trecute, nu are voie la sesiune.
– De ce plângi? Ai picat examenul?
Varya a ridicat capul și l-a văzut pe Pavel lângă ea. A vorbit cu ea! Iar ea stătea pe scări, supărată, cu rimelul pătat și nasul roșu.
– Nu am trecut examenul, răspunse Varya și începu să-și șteargă lacrimile de sub ochi.- Nu e mare lucru. Doar ți-ai murdărit rimelul așa.
Varya a țipat și s-a dus în geantă după o oglindă. Pavel i-a întins o batistă.
– Trebuia să plângi în fața profesorului. Credeam că toate fetele știu cum să convingă și să compătimească. Haide, fugi la el înainte să plece. Spune-i că ai învățat toată noaptea, că nu ai dormit bine, că ești puțin amețită.
– Crezi că va funcționa? – Varya a ezitat, dar s-a ridicat de pe scări.
– Dacă nu încerci, nu vei ști. Nu trage de timp, du-te. – Pavel a împins-o pe Varya în spate, iar ea s-a grăbit să urce scările.
Scările de fier sculptat zăngăneau sub picioarele ei.
Când a ieșit veselă din sală, Pavel o aștepta.
– Zâmbești. Asta e altceva”, a lăudat-o Pavel.
A condus-o acasă și i-a spus ceva tot drumul. Ea nu a auzit nimic, uluită de gândul: „Merge alături de mine! Cu mine!” Varya a surprins privirile interesate ale femeilor pe care le-a întâlnit la însoțitorul ei și s-a umplut de mândrie.
După ședință s-au întâlnit ceva timp. Au mers la cinema, la plajă… Ea știa că el schimba fetele ca pe mănuși, dar inima ei nu asculta argumentele rațiunii. Dintr-o dată Pavel a dispărut. Varya nu știa adresa lui, nu putea întreba pe nimeni, toată lumea era plecată vara. Varya suferea, se convingea că avea doar afaceri, că mâine va veni… Până când și-a dat seama că era însărcinată.
– Înainte zburai pe aripi, iar acum stai acasă, ai devenit letargică. Nu ești bolnavă? – m-a întrebat mama.
– Da, am înotat prea mult, probabil, – a răspuns Varya și a tușit credibil.
– Du-te la spital, nu glumi cu asta”, a suspinat mama.
– Da, mamă, mâine.
A doua zi, Varya s-a dus la o clinică cu plată. Îi era teamă să se întâlnească cu cunoscuți la clinica prenatală. Sarcina a fost confirmată.
– Mama m-ar omorî… Mai trebuie să învăț… Și el a plecat… – Varya a izbucnit în lacrimi chiar în cabinet.
Medicului i s-a făcut milă și a spus că termenul era mic și se putea face fără avort, dar procedura costa bani. Acasă, Varya i-a spus mamei sale că medicul i-a prescris medicamente scumpe, că analizele au fost proaste… Mama, neștiutoare, i-a dat bani, iar Varya a avut parte. Erau suficienți.
Timp de două zile, stomacul i s-a răsucit și i s-a tăiat ca o sârmă de fier. Am îndurat-o cât am putut, ca mama să nu bănuiască nimic.
În septembrie m-am dus la cursuri cu o singură dorință – să-l văd pe Pavel cât mai repede. Dar el a trecut cu o boboacă drăguță și s-a prefăcut că nu o observă. Iar fetele au pus gaz pe foc, spunând că Pavel se va căsători și în sfârșit toată lumea se va liniști. Varya abia se putea stăpâni să nu plângă.
Sasha stătea lângă ea la curs. Era un tip obișnuit, obișnuit. Varya știa că o place. Nu era chipeș, fetele nu alergau după el, decât pentru a-i cere cartea de curs.
– De ce ești atât de trist? Nu ai chef să înveți? Ce faci în seara asta? Mergem la cinema? – a întrebat el.
Varya a ridicat din umeri. Era mai bine să meargă la cinema decât să-l plângă pe Pavel acasă toată seara. După cinematograf s-au plimbat prin oraș. Sașa povestea o carte pe care o citise recent. Era atât de interesant să-l asculți încât Varya chiar a uitat de Pavel.
Era ușor cu Sașa. Nu trebuie să fii o fată dură, poți să fii tu însăți și să nu-ți fie teamă să faci ceva greșit. Când s-au apropiat de casa ei, Varya a izbucnit brusc:
– Sasha, îți place de mine? Căsătorește-te cu mine.
El s-a uitat la ea surprins.
– Vorbești serios? Îmi place de tine. Foarte mult. Dar nu vreau. – Brusc s-a întors și a plecat.
„Ei bine, până și ticălosul a plecat.” Vara a vrut să plângă. Stima ei de sine se prăbușise.
Și a doua zi, când profesorul a intrat în clasă, Sașa s-a dus la el și au șoptit câteva minute. Profesorul a dat din cap și s-a dat la o parte. Sașa a stat cu fața la public și a spus că vrea să o ceară de soție pe o fată cu numele frumos Varvara. Că promite să o iubească pentru totdeauna și să o facă cea mai fericită.
– Ce ești tu, Varvara? Arată-te nouă. Este interesant să văd fata de dragul căreia un iubit nebun îmi întrerupe prelegerea, – a spus profesorul, iar un val de râsete a cuprins audiența.
Capetele colegilor de clasă s-au întors spre Varya. Elevii au început să scandeze: „Varya! Varya!” Trebuia să ies la Sasha. Iar el o aștepta deja cu un inel într-o cutie deschisă. Primele rânduri s-au mutat în față pentru a vedea totul în detaliu. Florile au apărut în mâinile lui Sasha de undeva.
Toată lumea a strigat „ura!” și chiar „amar!”
– Sunteți de acord? – a auzit ea printre strigăte.
– Da, – a răspuns Varya în liniște și s-a simțit în sfârșit stânjenită.
Apoi Sasha a explicat că a vrut să facă totul neobișnuit și original, astfel încât amândoi să-și amintească de propunerea lui și nu de cererea ei disperată.
Această poveste a fost discutată la institut timp de mai mulți ani și spusă bobocilor, adăugând culoare.
Pasiunile dintre Sasha și Varya nu au făcut ravagii. Relația lor era echilibrată, mai mult ca o prietenie. Varya nu a rămas însărcinată, dar Sașa nu a pus întrebări, nu a început conversații pe această temă.
Iar după cinci ani, Varya l-a întâlnit pe Paul într-o cafenea. El a îmbătrânit, a devenit și mai chipeș. Varya l-a comparat involuntar cu Sasha. În fața ochilor ei stătea soțul într-un tricou și pantaloni sport cu genunchii întinși, cu o mână în ghips pe bandaj, cu o burtă deja emergentă. „I-ar prinde bine un antrenament la sală”, s-a gândit ea cu iritare. Fetele s-au uitat la bărbatul chipeș care le trimisese o sticlă de vin.
Pavel s-a apropiat și a invitat-o pe Varya la dans, deși nu era prea mult loc în cafenea, nimeni nu dansase vreodată aici. Varya s-a comportat timid sub privirile multora. Din fericire, muzica lentă s-a stins curând. Pavel s-a oferit să o ducă pe Varya acasă.
Afară era deja întuneric. Din cer cădea zăpadă fină. Strălucea pe părul lui Varya în lumina lămpilor de stradă ca niște așchii de diamant. Pavel a condus o mașină străină rece până la intrarea în cafenea. Tot drumul până la casa lui Varya a vorbit despre el: divorțat, doi copii, propria afacere… Dar nu a uitat să spună complimente.
Varya l-a rugat să oprească mașina la capătul aleii. Știa că Sașa s-ar fi uitat pe fereastră, urmărind-o. Iar pălăvrăgeala lui Pavel devenise obositoare. „Curcan narcisist”, s-a gândit ea. – Și ce găsesc femeile la el? Și nici eu nu sunt rea. Vederea lui mi-a făcut inima să bată ca a unui student”.
I-a mulțumit lui Pavel și a deschis portiera mașinii.
– Și numărul de telefon? – El și-a scos telefonul mobil și s-a pregătit să introducă numărul ei în agendă.
Varya s-a gândit la Sașa, și-a amintit de experiența ei proastă cu Pavel, a ieșit în tăcere din mașină și a trântit portiera. S-a îndreptat spre intrare, ascultând zgomotul lin și moale al motorului din spatele ei. Știa că Pavel o urmărea.
Dintr-o dată, doi tipi cu cagule trase pe față au ieșit din întuneric. Înainte ca ea să se poată speria, unul dintre ei i-a apucat poșeta și a tras tare de ea. Varya s-a agățat de ea, trăgând-o spre ea.
– Ce dorești? Ajutor! Pașa!” a strigat ea, sperând că Pavel îi va veni în ajutor.
Dar în spatele ei se auzea scârțâitul anvelopelor unei mașini care plecase în viteză.
Deodată, tipul care îi smulgea poșeta a țipat și i-a dat drumul, iar Varya aproape că a căzut. Celălalt a zburat la o parte cu un țipăt. Iar în fața Varyei stătea soțul ei în șlapi, tricou și cu un băț în mână.
– Cum te simți? – a întrebat el, respirând greu.
– Sașa!” – Varya s-a izbit de pieptul lui și l-a simțit pe soțul ei tremurând de frig.
– Oh, hai să mergem repede acasă. O să îngheți. Nu vreau să fac pneumonie. – Varya s-a uitat în jur. Băieții dispăruseră, la fel și mașina lui Pavel.
– Te uitai pe fereastră, așteptându-mă? – l-a întrebat ea pe soțul ei acasă.
– Beam ceai în bucătărie când te-am auzit strigându-mă. Așa că am sărit afară în ce eram îmbrăcată.
Varya era stânjenită. Nu îl sunase pe Sașa, ci pe Pașa. Și el s-a speriat, a plecat cu mașina, a lăsat-o într-o curte întunecată cu doi bandiți. Probabil se temea pentru costumul său de marcă. Varya s-a uitat la soțul ei ca și cum l-ar fi văzut pentru prima dată.
– De ce te uiți așa? – a întrebat Sasha.
– Tu ești eroul meu. Eu te iubesc.
– Și… nu te voi lăsa să pleci nicăieri singur. Și oricum, de câte ori ți-am spus, ia-ți permisul.
– Cum spui tu, iubirea mea. – Varya zâmbea fericită.
Noaptea se cuibărea lângă Sașa. El a îmbrățișat-o cu brațul lui sănătos, iar Varya s-a topit în brațele lui ca un fulg de nea. Nu mai avuseseră o noapte atât de pasională de mult timp. Trei săptămâni mai târziu și-a dat seama că era însărcinată. A cumpărat și a făcut un test.
Duminică, Sașa s-a trezit prima și s-a dus la baie, dar s-a întors repede.
– Am înțeles eu bine? – El ținea în mână testul de sarcină cu două dungi pe care Varya îl lăsase pe marginea chiuvetei.
– Oh, și am vrut să-ți fac o surpriză. – Ea își făcu buzele jucăușă.
– Surpriza a fost un succes! Nu mă așteptam la asta. – Sașa s-a așezat pe pat și a sărutat-o tandru pe Varya.
Iar Varya în acel moment s-a gândit: „Când am reușit să-l iubesc? El este cel mai bun – bărbatul meu. Dacă nu ar fi fost Pavel, nu aș fi aflat că am un soț minunat, curajos și de încredere. Timp de atâția ani mi-a suportat temperamentul și cicăleala, pentru că mă iubea. S-a grăbit să mă protejeze, uitând de brațul meu rupt. Bărbații frumoși ca Pavel nu sunt altceva decât necazuri.”
„Cel care iubește multe cunoaște femeile, cel care iubește una cunoaște dragostea.”
Sigmund Freud
„Nu ignora niciodată persoana care ține cel mai mult la tine. Pentru că într-o zi, s-ar putea să te trezești și să realizezi că ai pierdut luna numărând stelele.”
