Într-un orășel european, ascuns printre podgorii verzi și străduțe pavate cu istorie, trăia o fată modestă. Familia ei muncea din greu, dar nu cunoscuse niciodată belșugul. În schimb, ea avea altceva — minte ageră, istețime și o inimă bună. Băiatul dintr-o familie înstărită o iubea sincer și nu ținea cont de ironiile rudelor lui.
Când cei doi au anunțat că se căsătoresc, bogații au înnebunit. Nu puteau permite ca o „simplă fată” să păteze onoarea neamului lor. Au recurs la amenințări, mită și presiuni. Părinților miresei li s-a oferit o sumă mare de bani ca să renunțe la căsătorie. Speriați pentru viitorul fiicei lor, au cedat. Nunta a fost anulată.
Dar fata nu avea de gând să se dea bătută. Știa că alesul ei nu era vinovat pentru aroganța familiei și voia să le arate tuturor că merită să-i fie soție.
Pe ascuns, a mers la o bibliotecă veche, unde, printre tomuri prăfuite, a găsit mențiuni despre o lege uitată, ce data din Evul Mediu. Potrivit acesteia, dacă doi logodnici își dovedeau devotamentul în fața comunității, nimeni — nici măcar cei mai puternici — nu-i putea despărți.
Fata a pus la cale un plan. În ziua în care bogații sărbătoreau „victoria”, ea a apărut în piața orașului îmbrăcată într-o rochie simplă, dar elegantă, cusută chiar de ea. În mâini ținea un pergament vechi..
